RAFA NADAL- SEXY MOTHERFUCKER
TANDRETZURI CU BENNY SI MI
OGLINDĂ OGLINJOARĂ, CINE-I CEA MAI FRUMOASĂ-N ŢARĂ?
- TU EŞTI, DAR ÎNGERESA TA LIXANDRA, DE MII DE ORI TE-NTRECE!
CÂINII SUNT MAI CURAŢI CA OAMENII
Recent o persoană cu ifose de mare credincioasă a decis să dispară toate coteţele dintr-o anumită locaţie. O deranjează un biet patruped care n-are nici o legătură cu ea sau poate pentru că nu are aceeaşi culoare politică?! Şapte mii de cruci şi-ar face, şapte mii de cruci ar purta ca să mascheze demonii pe care-i cară în spate. Atitudinea unui om faţă de animale, nevinovate, spune multe despre caracterul acestuia. De cele mai multe ori infect! Cazul de faţă e confirmat de acţiuni precedente ale persoanei! Dumnezeu e Mare , i-aş spune, şi nu dă cu paru' decât atunci când nu mai suportă nici EL!!!
PRIMA SI ULTIMA EI VACANTA!
HUSKA NU MAI E!
Era vesela! Ii radea fata! Era libera! Aveam incredere in ea. Isi facuse un prieten. Era mare si latos. Trona dupa un gard de sarma. Cand ne
apropiam de gard se simteau unul pe celalalt! Huska se apropiase din ce in ce mai mult de Latosu'. Avea pana si curajul sa isi bage boticul mic prin ochiul de sarma al gardului. Era o joi dimineata. Liniste! Vama Veche, in sfarsit se linistise. Am iesit din curtea casei lasand-o libera! Ma gandeam cat de fericita era! Si era! Ne apropiem de gard. Incepe ritualul. La un moment dat Latosul vine spre gard si face o reverenta. Huska parca vrand sa-si ia avant fuge in strada...ce strada, o ulita altadata prafuita, batatorita de copitele magarilor si calcaile crapate ale satenilor si mai tarziu ale "vamaiotilor". Un microbuz de marfa apare de nicaieri; soferul o vede, dar nu schiteaza nici cel mai mic gest. Avea viteza! Puiul meu mic dispare sub rotile bolidului care nici macar nu a oprit!!! Urlam de durere! Huska zacea intacta pe ulita acum asfaltata ca si cand dormea. Am luat-o in brate! S-a intins, a oftat lung, si...
apropiam de gard se simteau unul pe celalalt! Huska se apropiase din ce in ce mai mult de Latosu'. Avea pana si curajul sa isi bage boticul mic prin ochiul de sarma al gardului. Era o joi dimineata. Liniste! Vama Veche, in sfarsit se linistise. Am iesit din curtea casei lasand-o libera! Ma gandeam cat de fericita era! Si era! Ne apropiem de gard. Incepe ritualul. La un moment dat Latosul vine spre gard si face o reverenta. Huska parca vrand sa-si ia avant fuge in strada...ce strada, o ulita altadata prafuita, batatorita de copitele magarilor si calcaile crapate ale satenilor si mai tarziu ale "vamaiotilor". Un microbuz de marfa apare de nicaieri; soferul o vede, dar nu schiteaza nici cel mai mic gest. Avea viteza! Puiul meu mic dispare sub rotile bolidului care nici macar nu a oprit!!! Urlam de durere! Huska zacea intacta pe ulita acum asfaltata ca si cand dormea. Am luat-o in brate! S-a intins, a oftat lung, si...
Era mai cand am gasit-o. Avea vreo doua saptamani. Husky siberian. Nu stiu cine a aruncat-o! Am crescut-o cu biberonul. Era moale si
jucausa. Dormea cu capul pe gatul meu. Eram sefa haitei si mama ei. A crescut si vedeam in ea un prieten magnific. Era rebela ca si mine. Incaptanata. Imi educa si mai mult rabdarea. Ma respecta! Ma iubea! O iubesc! Vorbea tot timpul.
jucausa. Dormea cu capul pe gatul meu. Eram sefa haitei si mama ei. A crescut si vedeam in ea un prieten magnific. Era rebela ca si mine. Incaptanata. Imi educa si mai mult rabdarea. Ma respecta! Ma iubea! O iubesc! Vorbea tot timpul.
Cerea de mancare intr-un fel si intra-altul afara. Cand vroia sa ma apere latra scurt si gros. Eu n-am putut s-o apar! Vama veche are doua ulite care au devenit acum piste de raliu. Politia spune ca acolo, in satul ala pescaresc cu aere de statiune, este permis orice... chiar si crima pentru ca ce s-a intamplat pe 26 august la 10 dimineata a fost o crima! Huska a plecat tacuta dincolo! Se spune ca animalele se-ntorc la stapanii lor. Te astept Hascutza mea mica! Iubirea lu' Mimina, iarta-ma ca nu te-am aparat, ca nu ti-am ingradit libertatea pret de cateva sute de metri, pret de o viata!
Căldură mare!!!!
SUNT SAU NU SUNT ZIARISTĂ?
In studioul emisiunii Lumea azi si la Ierusalim inainte de duplex
 |  |
Dupa 20 de ani de presa, vazand ce se - ntampla-n jurul meu, ma intreb daca intr-adevar sunt ziarista? Am intrat in presa la inceputul anilor 90. Mi-am facut ucenicia la Radio Delta si in paralel colaboram cu Televiziunea Romana. Am crezut intotdeauna ca meseria asta are ceva special prin simplul fapt ca poate fi in slujba adevarului. Nu m-am ocupat de mizeria politchiei de pe malurile dambovitene. Sunt externista, asa ca in toti anii astia am dat piept cu mizeria altora. Pe fond, nu difera. Forma insa, e, cum sa spun, mai parfumata! Colegii de breasla sunt seriosi, intransigenti si mai ales credibili. Am intrat la TVR printr-un concurs pe care astazi nimeni nu-l mai organizeaza asa, pentru simplul fapt ca nimeni nu mai are nevoie de oameni care sa gandeasca. Am vazut fiarele adevarate ale presei, la ele acasa. Stiu unul ( lucrator cu simbrie la stat pana-n 90 si ceva; tovaras de nadejde, de pe aici, de pe la noi) caruia i-ar fi placut sa i se spuna Dl. Moralitate si din imaginea asta a supt cat pentru doua case pe pamant, dar nu din chirpici. ...
